Convocati de Londra sau Berlin, romanii pleaca in ciuda pandemiei coronavirusului
„Muncitorii de sezon reprezintă doar o minoritate în rândul emigranților români, dar în ultimele săptămâni au devenit foarte vizibili”, recunoaște sociologul Iulian Stănescu de la Institutul de Cercetare „Calitatea Vieții” (ICCV).
Fie ca vorbim despre instalatori, electricieni sau concetateni care lucreaza in alte domenii diaspora română are în jur de 4 milioane de oameni la nivel mondial, inclusiv mulți oameni de informatică, medici și alți absolvenți, dar pentru lucrătorii cel mai puțin calificați, autoritățile din Europa de Vest se mobilizează.
În ciuda interdicțiilor de călătorie în vigoare pe continent,au fost zeci de zboruri charter, de la începutul epidemiei. Acestea transporta forța de muncă româneasca pentru salvarea culturilor de sparanghel și căpșuni germane sau britanice.
Ultimul exemplu de negocieri la nivel înalt: Viena încearcă să convingă Bucureștiul să stabilească o legătură feroviară săptămânală pentru a facilita transportul a mii de asistenți la domiciliu, angajați pentru vârstnici austrieci ,care au nevoie de asistență medicală pe zi și noapte.
Această presiune alimentează sentimente ambivalente în rândul oficialilor români: teama de a vedea lucrătorii care sunt prost protejați atunci când se confruntă cu riscul de contaminare și care sunt susceptibili de a readuce virusul în țara lor.
Uneori batjocoriti în țara lor, unde sunt desemnați generic ca „capsunari” (culegători de căpșuni), emigranții reprezintă o sursă esențială de transferuri de bani: anul trecut au trimis familiilor lor 7,2 miliarde de dolari ( 6,6 miliarde de euro), aproape o treime mai mult decât investițiile străine directe atrase de România.
„Pentru politicienii romani, indiferent de orientarea lor politică, a fost întotdeauna mai ușor să exporte această forță de muncă decât să implementeze politici anti-sărăcie pentru care trebuie cheltuiți bani”, observă M. Stănescu.
Tranziția țării la o economie de piață a dus la închiderea multor fabrici moștenite de la regimul comunist în ultimele trei decenii și la prăbușirea fermelor de stat, lăsând milioane de muncitori pe marginea drumului.
Drept urmare, culegerea de fructe sau legume în Europa de Vest timp de trei luni le permite acestor persoane să supraviețuiască pentru restul de nouă luni.
– „Fără alegere” –
„Plecăm pentru că avem nevoie. Nu ne este ușor pentru noi”, a declarat joi, , un lucrător sezonier în vârstă de 35 de ani, Ionel, plecând din București într-un zbor special spre Regatul Unit.
Alături de el, în aeroport, femei și bărbați de toate vârstele vor petrece trei luni pe podgoriile britanice. Toți aceștia poartă măști.
„Fac asta de multă vreme, dar acum pare diferit. Există un sentiment ciudat. Mi-am lăsat copiii și părinții acasă”, adaugă Ionel.
„Nu a fost o decizie ușoară, dar nu am avut altă opțiune”, a spus Tinca, o tânără în vârstă de 22 de ani al cărei prim sezon este acum , în străinătate.
Conform mai multor site-uri care recrutează pentru agricultură germana, lucrătorii sezonieri sunt plătiți 9,35 euro pe oră, ceea ce inseamna aproximativ 1.300 de euro pe lună. În România, salariul mediu net este de 660 de euro pe lună.
În timp ce mass-media raportează „abuzuri” de către angajatori lipsiți de scrupule și pun la îndoială îngrijirea posibililor lucrători sezonieri contaminati cu Covid-19, unii critică guvernul liberal, acuzat că a permis doar resortisanții români sunt „tratați ca sclavi pe plantații”.
Mediatorul român pentru drepturi Renate Weber, s-a îngrijorat de soarta culegătorilor de fructe care au plecat în Germania și a cerut Berlinului „detalii despre condițiile sanitare și spațiile de cazare” rezervate acestora.
Europarlamentarul socialist Victor Negrescu a cerut deasemenea autoritatilor europene să se asigure că drepturile concetățenilor săi sunt respectate.
„Muncitorii sezonieri români nu sunt sclavi”, a spus el. „Demnitatea și sănătatea umană nu sunt negociabile”